Proba de vorbire: de ce două situații puternice bat trei mediocre
5 min de citit
Proba de vorbire aduce doar 10 puncte din 80, dar tocmai ea decide cel mai des rezultatul final. Nu pentru că ar fi cea mai grea, ci pentru că regula ei de notare se uită nu doar la total, ci și la felul în care punctele se împart între situațiile individuale.
Pe scurt: același rezultat de 6 puncte îi dă unui candidat A1 și altuia A2. Nu e o eroare și nu e la latitudinea examinatorilor; e regula, și poate fi folosită în favoarea ta.
Cum e construită proba
Vorbirea are loc față în față, cu doi examinatori, conversația este înregistrată audio, iar fiecare candidat primește 12–14 minute. Începe la ora 13:00, după probele electronice de dimineață.
| Etapă | Durată | Pregătire |
|---|---|---|
| întrebări generale | 2–3 min | fără pregătire |
| o sarcină | 4–5 min | 1 min |
| două situații scurte | câte 2 min | câte 1 min pentru fiecare |
Observă asimetria: întrebările generale nu au pregătire, iar fiecare etapă următoare are câte un minut. Sunt singurele minute din tot examenul pe care le petreci exclusiv gândind.
Cum se acordă punctele
Cele zece puncte se împart astfel:
- trei situații de vorbire, câte 0–3 puncte — notate de examinatorul evaluator;
- 0–1 punct de la examinatorul care poartă discuția, pentru toată proba.
Apoi se aplică două praguri, fiecare cu două cerințe simultan:
| Nivel | Total | Condiție suplimentară |
|---|---|---|
| A1 | 5 puncte sau mai mult | cel puțin două situații notate cu câte 2 |
| A2 | 6 puncte sau mai mult | cel puțin două situații însumând 5 |
Documentul oficial de evaluare are un avertisment exact pe această temă:
ATENȚIE! Obținerea a 5 puncte nu garantează atingerea nivelului A1, iar obținerea a 6 puncte nu garantează nivelul A2.
Cele patru exemple oficiale
Singura citire lipsită de ambiguitate a regulii vine din exemplele înseși. Sunt oficiale, deci le reproducem ca atare.
| Exemplu | Examinatorul care discută | Situația 1 | Situația 2 | Situația 3 | Total | Rezultat |
|---|---|---|---|---|---|---|
| nr. 1 | 1 | 2 | 1 | 1 | 5 | nivel neatins |
| nr. 2 | 1 | 2 | 2 | 0 | 5 | A1 |
| nr. 3 | 1 | 2 | 2 | 1 | 6 | A1 |
| nr. 4 | 1 | 3 | 2 | 0 | 6 | A2 |
Trei observații care schimbă strategia de pregătire:
- Nr. 1 și nr. 2 au același total — 5 — și rezultate diferite. Nr. 2 are două situații de câte 2 puncte, deci A1 este atins; nr. 1 nu are o astfel de pereche, deci la același total nivelul nu e atins.
- Nr. 3 și nr. 4 au și ele același total — 6 — și diferă. La nr. 3 cele mai bune două situații dau 2 + 2 = 4; la nr. 4 dau 3 + 2 = 5. Acolo e granița.
- Nr. 4 a luat 0 la a treia situație și tot a obținut A2. Un zero într-o situație nu decide nimic de unul singur, dacă celelalte două sunt puternice.
Ce faci practic cu asta
Nu urmări uniformitatea. Trei situații de câte 2 puncte plus punctul examinatorului care discută fac 7 din 10 — pare mult. Dar cele mai bune două situații dau doar 2 + 2 = 4, iar A2 cere 5, așa că acel candidat primește A1. O prestație uniform mediocră este cea mai riscantă strategie disponibilă aici.
Du o situație până la capăt. Dacă în minutul de pregătire îți dai seama că un subiect îți e mai aproape, tocmai acolo vorbește mai mult, cu propoziții mai complete și cu exemple.
Nu lăsa o situație goală. În exemplul nr. 4 zeroul nu a stricat — dar numai pentru că celelalte două erau puternice. Un zero într-o prestație slabă înseamnă pur și simplu puncte pierdute.
Folosește acel minut. E scurt, deci planifică nu un text, ci un schelet: cine, unde, când, de ce și cum închei. Scheletul poate fi pregătit din timp — se potrivește oricărei situații.
Nu uita punctul examinatorului care poartă discuția. Se acordă pentru proba întreagă — adică pentru interacțiune, nu pentru un singur răspuns. În trei din cele patru exemple oficiale, tocmai el îl duce pe candidat peste prag.
Ce nu vei găsi aici
Conținutul fișelor de sarcini pentru vorbire. Nu este publicat oficial, așa că nu îl ghicim și nu îl reproducem — iar orice sursă care pretinde că știe fișele concrete nu se bazează pe o publicație oficială.
Ce se poate spune: examenul nu iese din cele douăsprezece arii tematice ale programei, iar programa însăși precizează că acoperă doar teme care nu ar trebui să provoace candidaților emoții neplăcute. Despre asta, separat: temele examenului.
Cum se leagă de tot examenul
Vorbirea este una dintre cele trei probe, numărate separat. Nici o dimineață scrisă perfect nu te salvează dacă la vorbire s-a atins doar A1: rezultatul final va fi atunci „A1 lygis". Toată mecanica de notare e descrisă separat: cum se evaluează examenul.
Sarcinile de vorbire cu evaluare pot fi exersate în secțiunea de antrenament, iar tot formatul examenului poate fi încercat în testele-model. Răspunsuri scurte sunt pe pagina de întrebări frecvente.
Surse
- Evaluarea rezultatelor — examenul categoriilor de bază–I (nivel A1–A2) — https://www.nsa.smsm.lt/wp-content/uploads/2026/02/A1-rezultatu-vertinimas.pdf (versiunea engleză: https://www.nsa.smsm.lt/wp-content/uploads/2026/02/A1-results-evalution.pdf)
- Instrucțiunile de desfășurare a examenelor (structura și duratele probei de vorbire) — https://www.nsa.smsm.lt/for-foreigners/lietuviu-kalbos-egzaminai-uzsienieciams/vykdymo-instrukcijos/
- Programa examenului de limbă de stat (nr. ISAK-209) — https://www.nsa.smsm.lt/wp-content/uploads/2025/06/AR_2009-06-12-1.pdf
Ultima verificare: 5 octombrie 2026.
„Lietuvių A2" este un site independent de pregătire pentru examen. Nu suntem centru de examinare și nu suntem casă de avocatură; nu avem nicio legătură cu vreo instituție care organizează sau recunoaște examenele de limbă de stat. Evaluarea noastră este feedback de antrenament, nu un rezultat oficial de examen. Acest text are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Regulile de notare verifică-le, înainte de examen, la instituția care administrează examenul.